Testul de provocare bronșică se folosește atunci când simptomele sugerează astm, dar spirometria de bază iese normală. Pacientul inhalează în doze crescânde o substanță care îngustează căile respiratorii, iar medicul urmărește cât scade fluxul de aer. GhidulClinicii explică mai jos cum decurge, ca să știi la ce să te aștepți.
Astmul nu e mereu prezent în momentul consultului. Între crize, plămânii pot funcționa normal, de aceea un rezultat bun la spirometrie nu exclude boala. Pe GhidulClinicii găsești și alte investigații explicate pe înțeles, la fel de detaliat.
De ce spirometria simplă poate păcăli
Spirometria măsoară cât aer expiri și cât de repede. Dacă în ziua testului bronhiile sunt relaxate, valorile ies în limite normale, chiar dacă tușești noaptea sau îți lipsește aerul la efort. În astm, căile respiratorii sunt hiperreactive: răspund exagerat la factori care la alții nu produc nimic. Testul de provocare măsoară tocmai această reactivitate.
Cum decurge testul
Se face într-un cabinet de pneumologie sau într-un laborator de funcție respiratorie, sub supravegherea unui medic. Pașii sunt, în general, aceștia:
- se face mai întâi o spirometrie de referință;
- inhalezi, printr-un nebulizator sau un dispozitiv special, o doză mică din substanța de provocare;
- după fiecare doză repeți spirometria;
- doza crește treptat, până apare o scădere semnificativă a valorilor sau până se termină protocolul;
- la final primești un bronhodilatator, care readuce respirația la normal.
Durata totală depășește de obicei o oră, deoarece spirometriile se repetă cu pauze între ele. Poți merge singur la test, dar mulți preferă să fie însoțiți, pentru că după procedură te simți uneori obosit și ai nevoie de câteva minute de odihnă înainte să pleci.
Cum se citește rezultatul
Medicul urmărește scăderea volumului expirat în prima secundă. Dacă el scade cu un procent considerabil la o doză mică, hiperreactivitatea e marcată și diagnosticul de astm devine mult mai probabil. Dacă nu scade deloc la dozele maxime, astmul e puțin probabil, iar medicul caută alte cauze pentru tuse sau dispnee: reflux, afecțiuni ale căilor respiratorii superioare, probleme cardiace sau alergii.
Cum te pregătești
Pregătirea contează, pentru că unele medicamente falsifică rezultatul. Medicul îți spune exact ce tratament oprești și cu cât timp înainte, în special bronhodilatatoarele și antialergicele. Nu întrerupe niciodată un tratament pe cont propriu. În ziua testului evită cafeaua, ceaiul tare și fumatul, iar dacă ai o infecție respiratorie recentă, anunță cabinetul, fiindcă testul se amână.
Ce poți simți și ce limite are testul
Poți avea tuse, senzație de apăsare în piept sau respirație șuierătoare, de scurtă durată. De aceea testul se face doar sub supraveghere, cu medicamentul de salvare la îndemână. Nu se recomandă persoanelor cu probleme severe de respirație sau cu afecțiuni cardiace instabile, ceea ce medicul stabilește înainte.
Uneori, pe lângă testul funcțional, se cere și o radiografie pulmonară, ca să se excludă alte cauze. Despre astfel de examene poți citi în secțiunea dedicată investigațiilor de imagistică.
Ce urmează după test
Un test pozitiv nu e un verdict, ci un punct de pornire pentru tratament și monitorizare. Împreună cu medicul stabilești schema potrivită, tehnica de inhalare și factorii declanșatori de evitat. Recomandarea practică: ține un jurnal al simptomelor timp de câteva săptămâni înainte de consult, apoi ia-l cu tine. Pentru alte investigații pe care ți le explică GhidulClinicii, parcurge și restul ghidurilor.
